sâmbătă, 29 mai 2010

preşedinte de onoare al hivm.

din seria: "unguru la betie se cunoaste" am gasit pe un blog ceva interesant: vizionare placuta.

blogul de unde am preluat materialul este acesta: http://agache-aurel.blogspot.com/
textul materialului:
Cseresznyés Pál : un simbol al evenimentelor din 15-20 martie 1990 de la Târgu Mureş
Aşa cum bine se ştie, partea maghiară a conflictului interetnic de la Târgu Mureş îl consideră pe Cseresznyés Pál un martir al cauzei naţionale şi un om care a suferit de pe urma nedreptăţii sistemului juridic românesc.
Dacă îl întreabă un ungur, spune că dacă s-ar repeta evenimentele la fel ar face şi ar lupta pentru cauza naţiunii maghiare. Dacă îl întreabă un român spune că cere iertare tuturor findcă a fost indus în eroare de conducătorii de atunci ai maghiarimii şi românimii. În funcţie de partenerul de dialog, spune că la puşcărie a fost bătut şi de unguri şi de români. Cert este că o parte a maghiarimii l-a transformat într-un erou, i-a creat o carte chipurile autobiografică, cei din „Miscarea Tinerilor din cele 64 de Comitate” (HVIM)conduşi de extremistul Toroczkai László l-au ales preşedinte de onoare. În momente în care trebuia atinsă coarda naţionalistă a cauzei toţi politicienii maghiari s-au afişat cu el.
În realitate el este un mare nimeni, un individ care a fost şi este folosit ca un material de manevră facil, un om care într-un moment al existenţei sale a ales să se comporte ca un animal şi acuma culege roadele anilor de puşcărie petrecuţi în închisorile din România ca victimă a sistemului juridic românesc.
Dar acest "martir" este şi un mare artist care delectează pe orice are urechi să audă şi cu vocea sa "baritonală" declamând cu mult patos cu vocea gâtlejită de aburii alcoolului consumat într-o cantitate mult prea mare, versuri şovin extremiste în care este preamărit legendarul Horthy Miklós.
Cel puţin refrenul unei strofe este sugestiv:


A két szeme játszadozik örömébe'
Mert a lova lába habot ver az oláh vérbee.

Că cei doi ochi ai săi freamătă de bucurie
Căci picioarele calului său fac spume în sânge de român.


Acest ipochimen ciudat se îmbată la propriu cu alcool şi la figurat cu iluzia ideei că reprezintă un pilon semnificativ al ideii de erou naţional, când de fapt el este o figură palidă şi jalnică a ideii de figurant prins asupra faptului că figuraţia sa denotă de fapt imaginea un suflet îndobitocit de ură.
Vă mai prezint alăturat încă o "reprezentaţie excepţională" a acestui individ căruia propaganda maghiară i-a creat o imagine atât de reprezentativă pentru ideea de naţionalism etnic extremist.